In sfarsit ACASA!!!

In sfarsit am ajuns acasa! Am venit acum 3 zile,dar a durat putin timp sa ma acomodez cu noul mediu.  Mi-a placut plimbarea cu avionul,desi as fi preferat sa aiba loc in alte circumstante.Mami mi-a si pozat atitudinea fata de plimbarica.
Doamna doctor s-a asigurat inainte sa plec de faptul ca totul este in regula cu inimioara,stomacelul si plamanii mei si i-a dat lui mami lista de medicamente (plus medicamente pentru cateva zile) precum si instructiunile de administrare. Si am o lista maricica de medicamente pentru o piticoata ca mine. Problema este ca la noi in tara nu se gasesc in concentratiile prescrise de doamna doctor (se gasesc doar in concentratii mult prea mari),dar mami si tati spera sa rezolve cumva fara sa fie nevoie sa le comande din Austria,unde sunt foarte scumpe.
Acum trebuie sa iau in greutate (ca am ramas putin in urma din cauza infectiilor) si sunt asteptata saptamanal (momentan) la control cardiologic pentru a vedea cand va avea loc urmatoarea operatie. Doamna doctor a spus ca daca am noroc, nu mai fac decat o singura operatie in loc de doua,dar trebuie sa vada cum evoluez pana la a doua operatie.
Acasa am venit cu o sonda in nasuc (care duce pana in stomac) pentru ca nu pap cat trebuie si mami trebuie sa-mi completeze mesele ca sa iau in greutate. Eu pap putin si apoi ma ia somnul si nu mai vreau.Doamna doctor a spus ca m-am obisnuit sa imi fie umplut stomacelul fara sa depun nici un efort si trebuie usor usor sa ma dezobisnuiesc si sa papa singura cat trebuie. Lui mami i s-a spus ca poate sa ma alapteze,dar sa-mi completeze si cu lapte praf ca sa iau mai repede in greutate.Eu nu prea ma dau in vant dupa laptele praf!
Si daca tot am venit acasa,azi dimineata am facut si prima boacana: mi-am scos sonda din nas! M-am suparat pe chestia lipita de obrazul meu si am tras de ea pana s-a dezlipit! Asa ca dimineata a trebuit sa iau direct pe gurita medicamentele,care nu au gust bun deloc! Pentru asta imi placea sonda! Asa ca am tras o fuga pana la spital sa-mi puna alta sonda (ca lui mami cica ii e frica sa-mi puna singura).
In rest,am facut cunostinta mai bine cu tati,ca nu am apucat sa-l vad decat de cateva ori,si el cu mine,ca atunci cand ma vedea la spital de cele mai multe ori dormeam. Acum a aflat ca pot sa si rad,sa vorbesc cu el pe limba mea si mai ales sa plang. Si am aflat ca am niste prieteni patrupezi care abia asteapta sa ma fac maricica sa ne putem juca!
Am iesit si la plimbare si imi place la nebunie.Fac ochii mari la orice misca in jurul meu si sunt atenta la oricine vorbeste cu mine. Pe langa asta,toti imi pot admira genele lungi(asta asa,ca sa fiu si putin modesta).
Daca nu ma credeti,puteti sa vedeti in poze!