Castronele,mers si reprogramare la control

O sa incep cu sfarsitul titlului,pentru ca momentan acest lucru este foarte important: aveam progrmare facuta pentru controlul la Viena pentru data de 23 iulie,dar,din pacate,cu cateva zile inainte de aceasta data,doamna doctor din Viena ne-a reprogramat pentru 26 august.Tot din pacate,aveam cateva promisiuni de ajutor pentru biletele de avion,dar care au ramas doar la stadiul de promisiuni.
Am pasaport nou,si nimanui nu-i vine sa creada ca sunt acelasi bebe din pasaportul de anul trecut. Daca in poza din pasaportul vechi eram mica,umflata la fata si nu prea puteam deschide bine ochii, acum nu mai sunt asa, am crescut,nu mai sunt umflata la fata (si pot deschide ochii mei cei mari) si chiar nu mai seman deloc.
Acum restul titlului: am trecut de la biberon la castronele. Pana acum,mami imi facea piureurile si cerealele in biberon si mi le dadea cu lingurita. Acum,ca sunt fetita mare si pap mai mult, biberonul a devenit neincapator, asa ca am trecut la castronele. Mie imi place mai mult asa,pentru ca imi pot baga si manutele acolo cand nu se uita mami. Am descoperit ca piureurile cu fructe si cerealele sunt lipicioase, si e foarte distractiv sa mi le pun in par si sa pun si pe mami. Dar mami nu se supara atata timp cat mananc. Si pe langa asta, trebuie sa ma si distrez la masa,nu?
Am invatat sa merg! Singura, singurica! Si ma descurc de minune! Merg eu putin mai cracanata si cu mainile intinse pentru echilibru, dar merg. Ma ridic singura de jos, fara sa ma tin de nimic si plec. Pe afara nu vrea mami sa ma lase sa merg singura, cica ii e frica sa nu cad si sa ma lovesc, asa ca trebuie sa umblu cu ham pe mine. Dar nu ma ajuta mami decat daca ma impiedic,in rest se plimba doar dupa mine cu hamul in mana.
Eu sunt foarte mandra de mine! Problema care a aparut de cand merg singurica este ca, daca merg mai mult timp, incep sa mi se invineteasca manutele si piciorusele. Eu nu obosesc,nu transpir, dar mami ma pune se fac pauza. A spus mami ca spera sa ajungem la dl Nicolescu la un control pana plecam la Viena, dar numai sa ne primeasca. In mod normal, ar fi trebuit sa merg la control la inceputul lui august, dar cand a sunat tati sa faca programare i s-a spus ca abia pe 11 septembrie se poate. Dar mami a zis ca mergem pana acolo si il rugam pe dl doctor sa ne primeasca atunci cand are timp.
Tot exersez vorbitul. Spun cateva cuvinte clar, dar in rest vorbesc pe limba mea, iar mami nu mai poate de ras cand ma aude. Inteleg atunci cand imi spune anumite lucruri ce vrea de la mine si ma conformez, dar nu vreau sa spun lucrurilor pe nume.
Cam astea ar fi noutatile din lumea mea piticeasca, sper ca data viitoare cand va povestesc sa fi venit de la Viena si cu vesti bune!
Va multumesc din inimioara!